Adaosul alimentar la sugari

Trimis: 10/07/2007 10:57

Conform recomandãrilor OMS/UNICEF, laptele matern asigurã pe deplin necesitãþile copilului în substanþe nutritive cel puþin în primele 6 luni de viaþã. El de asemenea, substituie ºi cantitatea de apa necesarã copilului panã la acestã varstã. Cu alte cuvinte, panã la introducerea primului adaos in alimentaþie, micuþul nu are trebuință de fluide suplimentare (cum ar fi apa sau ceauil).

Aparatul digestiv în primele 4-6 luni de viaþã (uneori ºi panã la un an) nu este inca capabil sa prelucreze alte feluri de mancare decat laptele matern, care reprezintã alimentul desăvârșit pentru o bunã creºtere ºi creștere a copilului. În componeþa lui intrã urmãtoarele substanþe indispensabile pentru aceasta: vitamine, glucozã, proteine, grãsimi, oligominerale, apã, substanþe protectoare, fermenþi. Alãptãrii la san îi aparþine avantajul stabilirii ºi formãrii unei legãturi emoþionale stranse între mamã ºi copil.

Dupã cum spuneam, dacã copilul este alimentat natural (la san), el nu are nevoie de adaosuri alimentare panã la varsta de 6 luni. Dacã acesta creºte bine în greutate, iar mama nu se simte obositã, alimentaþia exclusiv la san poate continua ºi panã la un an. Mai mult ca atat, laptele de mamã asociat cu mancare adãugãtoare e bine sã fie dat panã la 1.5-2 ani.

Primul adaos in alimentaþia copilului va fi sub formã de suc sau piure de fructe. Apoi vor urma piureurile de legume (morcovi, varzã, cartofi, sveclã, dovlecei) ºi terciurile cu lapte (ovãs, hriºcã, orez, porumb). Mai tarziu se va putea da paîne, gãlbenuº de ou, articole lactate acide (iaurt, lapte-acru), peºte, carne de curcã, gãinã, viþel.

Sucurile repartizate copilului trebuie sa fie proaspãt stoarse ºi sã nu conþinã conservanþi. Puteþi pornește cu sucul de mere, morcovi, pere, apoi sa continuaþi cu cele de caise, struguri, dovleac. Sunt extrem preþioase sucurile din pomuºoare de pãdure. Cand micuþul se va obiºnui cu ele, veti continua sa-i mai diversificaþi alimentaþia cu pulpã sau piure de fructe proaspete cum ar fi merele, bananele, perele. La început, sucurile pot fi diluate cu puþinã apa fiartã pentru a le face mai usor tolerabile de cãtre intestinul ºi pancreasul copilului.

Obiºnuirea copilului cu mancarea solida

Adaosurile alimentare trebuiesc întroduse cu grijã, treptat ºi neapãrat se vor da cu linguriþa. Începeþi cu un solitar produs, cantitatea cãruia la întâia masã sã fie in limita unei linguriþe. Dacã micuþului i-a plãcut ºi l-a tolerat bine, creºteþi treptat cantitatea pana la un sfert sau o jumãtate de canã. În cazul cand copilul nu vrea sã mãnance toatã cantitatea, nu insistaþi, pentru că el mai bine simte cat poate asimila. Dupã 2-3 sãptãmani, cand s-a obiºnuit cu acest fel de mancare, incepeþi acelaºi lucru cu urmãtorul adaos. In acest mod, copilul va fi alimentat combinat: cu lapte de mamã ºi mancare solidã. Dacã au apãrut dereglãri de scaun, erupþii alergice, balonãri, somn neliniºtit, pe fondul introducerii mancãrii solide, lãsaþi micuþul sã sugã numai san. La momentul cand toate aceste semne vor dispare, reveniþi la adaosul la care va-þi oprit.
Þine-þi cont neapãrat ºi de preferinþele culinare ale copilului. Niciodatã nu-l forþaþi. Acest lucru i-ar putea provoca o adevãratã intoleraþã faþã de anumite produse alimentare în viitor. Dacã copilul n-a mancat noul adaos propus în prima zi, incercaþi sã-l oferiþi în ziua urmãtoare. Daca va refuza din nou - nu insistaþi. Aºteptaþi cateva zile, dupã care faceþi niºte noi încercãri.
Nu condimentaþi mancarea copilului cu piper ºi sare. Încercaþi sã folosiþi cat mai puþin zahãr.
Întotdeauna susþineþi iniþiativa ºi participarea proprie a copilului în ritualul mesei. Puneþi-i ºi lui în maînuþã o linguriþã. Acest lucru îl va binedispune ºi îi va stimula pofta de mancare. Din acest clipă incepe formarea deprinderilor de alimentaþie independentã ºi cu timpul, micuþul singur îºi va alege ºi va gusta felul de mancare preferat.
Cand copilul ia masa, strãduiþi-vã, sã nu-ºi murdãreasca prea mult bãrbia sau faþa. Prin aceasta îi veþi dărui primele lectii de þinutã curatã ºi îngrijitã.
Dupã introducerea primululi adaos (in jurul la 6 luni), cresc necesitãþile în lichide. Incepeþi sa-i propuneþi micuþului ceai din vegetale (muºeþel, mãrar, mentã). Obiºnuiti-l sã bea din cãniþã, fiindcă va fi deosebit de greu sa-i îndepãrtaþi biberonul din care se bea cu mai puþin efort. Iar sugerea indelungatã a acestuia poate impiedica formarea ºi creºterea normalã a dinþilor.

La varsta de 8 luni, dupã ce micuþul s-a fãcut cunoscut deja cu gustul unor fructe ºi legume, diversificati-i meniul întroducand terciul cu lapte. Ca ºi consistenþã el trebuie sã fie mai puþin dens ºi-i puteþi adãuga 5-10 ml de ulei de floarea-soarelui. Dupã aceasta poate urma paînea neagrã sau alba.

Produsele lactate (laptele-acru, iaurtul, branzã de vaci) se recomandã la 10-11 luni.

Laptele de vacã integral se întroduce în alimentaþia copilului doar dupã varsta de un an, datoritã faptului, cã este greu digerat de cãtre micul organism este o adevãratã povarã pentru rinichi. In consecinþã, el poate provoca dereglãri intestinale însoþite de hemoragii ºi boli ale rinichilor. Iar conþinutul substanþelor nutritive necesare copilului din laptele de vacã este mai puþin important decat cel din laptele de femeie.

Specialitãþile din carne, peºte, mazãre, albuº de ou se vor da copilului la începutul celui de-al doailea an de viaþã. La aceastã varstã, el poate lua masa împreunã cu toatã familia. Însa mancarea destinatã micului membru al familiei trebuie pregãtitã þinand cont de varsta acestuia (excludeþi condimentele excesive, prãjelile, afumãturile). Între mese, în timpul zilei îi puteþi pune în maînuþã o bucãþicã de paîne, pesmete sau un fruct. Nu întrerupeþi alimentaþia naturalã în toatã aceastã perioadã, oferindu-i sanul cat este posibil.

În jurul varstei de 2 ani, cand se formeaza unele laturi ale personalitãþii copilului, el singur va refuza sanul, avand necesitatea de a lua decizii proprii ºi independente în viaþa sa.