Sfaturi pentru cresterea copilului

Trimis: 11/07/2007 21:28

COPILUL DE 1 AN

Varsta de un an reprezinta momentul in care copiii sufera numeroase schimbari in felul cum mananca, in felul cum se inteleg cu alte persoane, in scopurile pe care le urmaresc si in felul in care privesc propria persoana si pe cei din jur.

Dupa ce au implinit un an lucrurile incep sa se complice. Copiii incep sa realizeze ca nu sunt jucaria dumneavoastra ci fiinte omenesti cu idei si dorinte proprii.

La 15-18 luni, comportamentul multor copii arata clar ca se indreapta spre ceea ce numim "teribilii 2 ani". Este inceputul unei perioade de individualizare in urma careia devin persoane distincte. Perioada " lunii de miere" s-a terminat, copilul incepand sa se revolte impotriva dumneavoastra. Copiii spun pur si simplu "nu"in cuvinte sau comportament, chiar si cand este vorba de lucruri care le plac .Psihologii numesc acest comportament "negativism". Procesul de separare incepe in aceasta perioada si este absolut necesar pentru maturizarea copilului, oricat ar fi de dureros pentru parinti. Asa ca un sfat ar fi sa spuneti ''adio'' persoanei care se supunea neconditionat, fara sa puna prea multe intrebari, si ''bun venit'' unei relatii mult mai complexe pe care o veti construi alaturi de copilul dumneavoastra.

La varsta de un an copiii au o pasiune furibunda de a explora totul in jur, bagandu-si nasul in fiecare coltisor, degetele in despartiturile dintre mobile, tragand de mese sau orice altceva care nu este înțepenit in cuie, dorind sa scoata din biblioteca fiecare carte pe rand, sa se catere pe indiferent ce pot, sa bage lucruri mai mici in interiorul celor mai mari si apoi invers, sa arunce tot ce pot in toaleta dupa care sa le priveasca satisfacuti cum plutesc, sa faca controlul cosului de gunoi. Practic, nimic nu ramane necontrolat.

Curiozitatea este o sabie cu doua taisuri. Pe de o parte este o modalitate de invatare; copilul afla lucruri noi despre marimea, mobilitatea, forma lucrurilor care ii cad in mana.Nu uitati: explorarea continua, neobosita, este un semn de inteligenta.

Pe de alta parte este foarte obositor pentru dumneavoastra deoarece trebuie sa fiti in permanenta atenti si sa va asigurati ca este in siguranta si ca aceste experiente sunt folositoare cresterii si dezvoltarii sale.

Trimis: 11/07/2007 21:29

VARSTA DE 2 -3 ANI

Unii denumesc aceasta perioada ''anii teribili''. Este momentul contradictiilor in care copilul este dependent si independent, poate iubi sau uri, poate fi generos sau egoist, poate sa se poarte matur sau infantil. La 2 ani copilul invata prin imitatie. Imita tot ce fac parintii cu o seriozitate deosebita.

2 ani este varsta la care este bine sa se incurajeze tendinta copilului de a fi sociabil. Acum copiii nu prea coopereaza in timpul jocului. Cu toate astea adora sa se uite la altul in timpul jocului. Ei nu cunosc ce inseamna sa imparti ceva. Este perioada lui''ce-i al meu e al meu, ce-i al tau e tot al meu''. Nu are nici un rost sa va chinuiti acum sa-l invatati sa imparta ceva căci este impotriva firii sale.

Lasati copilul sa va ajute atunci cand il imbracati sau dezbracati, incepeti baia mai devreme ca sa aiba timp sa se balaceasca, lasati-l sa manance solitar daca vrea. Trebuie sa stabiliti limite, dar cu foarte mare grija. Daca va suprpindeti ca spuneti nu de mai multe ori decat da indeamna ca limitele pe care le-ati stabilit sunt prea rigide. O lupta a orgoliilor cu un copil de 2 ani este inutila. Pe de alta parte, daca nu va opuneti niciodata copilul va va cataloga ca fiind deosebit de indulgent. Desi este greu, un parinte trebuie sa incerce permanent sa mentina echilibrul.

Parintii trebuie sa invete copiii sa iubeasca animalele. Este total gresita atitudinea unor parinti de a-si feri copiii cu indiferent ce pret de animale, inspirandu-le astfel teama pentru totdeauna. Lasati copilul sa se apropie de un caine care are stapan(acestia sunt curati, vaccinati, deparazitati). Lasati-l chiar sa puna mana, sa-l mangaie, nu se intampla absolut nimic; numai astfel puteti ajuta copilul sa-si formeze o relatie si o parere corecta fata de animale.

Principala activitate a copilului pana la 3 ani este jocul care se confunda cu intreaga lui activitate, si am putea spune ca 90% din timpul de veghe este adresat jocului. El se joaca oricand si oriunde; se joaca si atunci cand mananca si cand se pregatesteb de culcare, si cand face baie, si cand se plimba, etc.Un anteprescolar caruia i s-a oferit un covrig mare, va alterna mancatul cu folosirea lui ca volan sau ca bratara. In ansamblu structura jocului este nespus de simpla si dominata de miscari repetitive, care-l pot exaspera pe parinte.

Copilul se joaca alaturi de altii dar nu impreuna cu ei. acum nu sunt suficient dezvoltate capacitatile mentale pentru ca sa poata cuprinde in campul atentiei si ce face el si ce face celalalt si nu poate controla eficace mai numeroase planuri de desfasurare a acestuia. In plus, nu poate sa se acomodeze la punctul de vedere al celuilalt si astfel pot aparea multe conflicte.